Spuneam candva, spun si acum, ca nu exista prieteni – exista amici, cunostinte, oameni apropiati sufletului tau.

Nu spun asta de ieri – de azi, spun asta inca din copilarie. Fiind un om sensibil aveam impresia ca toti cei care sunt langa tine iti sunt si prieteni, confidenti etc. Par4991_prietenii-adevarati-pot-sa-faca-glume-pe-seama-tatea proasta este cand realizezi ca nu este asa, ca distinsul prieten nu iti este prieten ci doar un lup ce isi schimba doar blana nu si naravul.
Atunci am avut socul de a decide pe cine primesc in viata mea – am socat pe toata lumea cand spuneam clar si raspicat ca eu nu am prieteni, ci doar cunostinte si amici.
Intr-un fel lucrul asta m-a invatat sa nu ma arunc cu capul inainte, sa invat ca, cine ma ia in brate si ma pupa acum, ma poate trage cu el prin multe mocirle si lucruri cu care eu personal nu sunt familiarizata.
Imi place sa stiu ca amicii mei, cunostintele mele, oamenii dragi mie, ma considera o prietena – o prietena care-i ajuta, protejeaza si le raspunde franc intrebarilor pe care iei mi le adreseaza, ca pot tine confidente, ca pot sa le fac ziua mai frumoasa, ca putem sta in pat sa ne uitam la desene animate si sa mancam o ciocolata, ca putem discuta pana dimineata despre orice, ca ne putem distra si rade in hohote, ca putem sa iesim din multe situatii stanjenitoare impreuna,ca putem asculta muzica buna, ca putem bea un ceai in caz de raceala etc.

Asta-i un lucru care ma bucura dar…
Incerc sa fiu prietena/prietenul pe care eu mi-as fi dorit sa o/il am.
Imi este tare greu cand ma atasez de persoane, dar cand o fac… imi este tare greu sa cred ca nu ma va da la o parte candva, si atunci, plec eu, ma indepartez – e greu din moment ce ti sa intamplat, dar e si mai greu sa ai pierderi sufletesti apoi…
Asa ca:
Prietene, stii ca daca vreodata vei avea nevoie de mine, trebuie doar sa ma strigi, suni ori sa te postezi in fata usii mele – voi fi acolo.
Stii ca te voi ajuta de fiecare data cum pot, ca voi face tot posibilul sa fiu langa tine – sa te incurajez, sa te iau in brate si sa ti ofer un zambet cald.
Stii ca voi incerca sa iti iau de pe umeri poverile – ascultandu-te cu atentie, oferindu-ti apoi idei si solutii pentru a merge mai departe.
Stii ca sinceritatea mea iti este pusa la discretie, oricand, oricum.
Doar ca, uneori, prietene, mai am si eu nevoie de tine.
Si eu ma simt singura, si eu sunt trista, si eu am multe ganduri, si eu am nevoie sa fiu ascultata, si eu am nevoie de incurajari, si eu am nevoie de optimism, speranta, imbratisari si zambete.
Stii, si eu mai am nevoie din cand in cand de acel ” ce faci? esti bine?”, de acea intuitie cand sun si spun ca ”sunt bine” dar de fapt nu sunt – stii, sa ma recunosti dupa voce ori scris…
Nu astepta doar sa vin eu la tine, mai vino si tu… dar nu in interes, daca ma-ntelegi!
Am invatat sa fiu acolo cand altii pentru mine nu au fost.
Era o vorba: ” cand ti-e bine toti joaca pe langa tine, cand ti-e rau se lasa praful in urma lor”, cam asa sta si treaba in prietenii.
Daca nu esti acolo cand trebuie, degeaba esti altadata!
Nu va descoperiti prea mult sufletul…
Reclame